De unde dorința de a dezvolta potențialul uman?
Simt că este vocația mea. Simt că este ceea ce mi-am dorit să fac dintotdeauna. De peste 15 ani lucrez în dezvoltarea potențialului oamenilor și mi-am făcut un scop din a scoate maximum din fiecare tânăr cu care lucrez. Bucuria mea cea mai mare este atunci când, după anii petrecuți împreună, să mă sune și să-mi povestească cât de mult l-a ajutat ceea ce am lucrat în sala de training. Cât de mult s-a transformat și câte experiențe de viață i-au fost mai ușoare pentru că știa ce să facă. Ultima oară un tânar, acum student în Olanda, mi-a spus cum a reușit să se diferențieze prin modul lui de gândire, la facultatea sa și să fie extrem de apreciat de colegi și profesori.
Amada Bălțățeanu | articol Life
Distanța dintre teorie și practică este aproape sinucigașă?
Talentul este poarta tinerilor spre succes. Școala are grijă să le inhibe orice umbra de talent. În schimb, business-urile caută talente. Și nu prea găsesc.
Școală, efort personal, mii de ore de meditații. Nu mai vorbesc de sistemul actual de notare. Desuet. Dar, extrem de facil pentru profesor. A scris copilul cuvânt-ul X, primește punctele. Nu l-a scris, nu primește nimic. Cel mai mare OZN pentru ”cultivatorii” generațiilor tinere este evaluarea inteligenței.
Mulți oameni nu înțeleg drumul pe care merge educația în România. Și nici nu au cum să înțeleagă. Dacă nu ai lucrat vreodată în business, ca să VEZI și să SIMȚI cum se pune problema, …e foarte greu de înțeles ce este greșit. Și, mai mult de atât, dacă persiști să mergi paralel cu drumul, fiind convins că mergi pe drumul bun, e și mai greu să înțelegi cealaltă Românie, cea care se chinuie să producă plusvaloare.
Ovidiu Atanasiu | articol Hotnews
Învățarea începe și trebuie să capete sensul pasiunii, ca sursă de motivație infinită
Adolescenții știu mai bine decât noi ce nevoi de învățare au. Sunt mai conectați la viitor decât am fost noi vreodată. Ei intuiesc perfect că bună parte dintre profesiile pentru care noi îi pregătim acum nu vor mai exista în 30 de ani. Ei intuiesc că viitorul nu mai este despre profesii, ci despre skill-uri diverse dezvoltate. Cu toate acestea, noi insistăm să le dăm ceva ce ei nu pot «înghiți». Nu cred că a mai existat vreodată o fractură atât de mare între generații și concepții. Una care întrezărește și crează fără limite viitorul și una oarbă aproape total la ceea ce ni se întâmplă acum.
Ovidiu Atanasiu | articol Revista Cariere
Facem școală pentru că trebuie să facem școală. Fără scop final
Tinerii sunt obligați să ia o decizie fără să aibă habar ce înseamnă ceea ce vor să profeseze. Îi văd ca pe niște orbi puși în fața unor intersecții de drumuri cărora li se cere să-și aleagă drumul pe care să își continue călătoria. Facem școală pentru că trebuie să facem școală. Fără scop final. Nimeni nu măsoară eficiența sistemului. O evaluare a sistemului ar impune măsuri corective, dar cine își dorește acest lucru? Autoritățile investesc minim în aceste două sectoare – educație și sănătate. Alocările bugetare sunt subdimensionate și nu avem cum să obținem performanță în acest mod. E ca și cum ar trebui să o antrenăm astăzi pe viitoarea campioană mondială Simona Helep, dar nu avem un teren unde să se antreneze și, în loc de rachetă, improvizăm ceva din niște lemne aruncate prin curte. Aici, Simona Halep este orice tânăr în care vezi, astăzi, un potențial uriaș.
Ovidiu Atanasiu | articol Revista Cariere
