Pericol! Copiii pierd zilnic anumite capacitati ale creierului!

Îngrijorare mare! Pericol chiar! Un renumit profesor universitar atrage atenția: copiii pierd zilnic anumite capacități ale creierului ca urmare a tendinței lor de a nu mai scrie de mână!

Probabil că barboșii din peșteră, maeștrii desenatului pe stâncă, spuneau același lucru despre cei care începeau să scrie primele semne, cu degetul, pe nisip. „Își pierd anumite capacități ale creierului!!!!” Mă rog, înțelegeți ce vreau să spun. Probabil că aveau aceleași neliniști pe care le are orice generație uitându-se neîncrezătoare la următoarea.

Din fericire, dacă mai stați pe lângă copiii voștri, nu aveți cum să nu observați că li se dezvoltă un milion de alte capacități și talente. E foarte posibil să le piardă pe unele pe care noi ca adulți le considerăm folositoare, dar câștigă multe altele.

Evoluție

Eu îi spun evoluție, indiferent de cât de apocaliptic poate părea viitorul în viziunea unora. Creierul uman nu poate sta pe loc. Nu poate să involueze, mai ales în societatea spre care ne îndreptăm. Este absolut normal să „renunțe” la anumite capacități ale sale ce nu mai sunt adaptate la prezent și, mai ales, la viitor. Creierul uman este un mecanism evolutiv. Istoria ne-o arată. Antropologia ne-o demonstrează. Da, cu toții (sau aproape toți) ne-am pierdut capacitatea preistoric-animalică de a „mirosi” prada. Dar asta nu a însemnat că am murit de foame. Am evoluat și nu ne vom opri din evoluție. Fie că vrem, fie că nu.

Ce griji inutile zac în noi?

Dacă știm foarte bine acest lucru, nu înțeleg de ce trebuie să ne raportăm la ceva ce este învechit, fie ea și o generație. Nu înțeleg de ce, de mii de ani, o generație o va judeca pe alta după chipul și asemănarea sa. Ce frici profunde ascunde acest comportament? Ce griji inutile zac în noi și cu câtă neîncredere ne uităm la copiii noștri?

Este foarte interesantă dinamica evoluției. Inițial, de frică, vechile căi bătătorite, clasice, par să fie cele mai bune. Totul se raportează, inițial, la vechi. După o perioadă, noul începe să prindă teren și să incline balanța. În final, noul este parte din viața noastră, iar vechiul devine ceva uitat. Cine mai ține astăzi un telefon cu taste în mână? Aaaa… Da. Le-am uitat. De pagere nu mai întreb.

Nu știu de ce este nevoie de toate aceste mesaje, transmise viral și cu un vădit substrat de teamă, cultivat cu atenție și cu intenție. De ce nu avem o încredere mai mare în capacitățile copiilor noștri? Nu știu de ce și cui îi este util să-i chinuim să fie ca noi. Și să ne speriem grav când pare că tinerii o iau în altă direcție.

Astăzi, vedem pe viu eșecul educației și, cu toate acestea, nu putem gândi un alt model de școală, adaptat copiilor noștri. Dar, nu! Noi ne forțăm să-i scoatem din școală tot după standardele noastre învechite. De ce? Pentru că nouă ne este mai ușor așa.

De ce?

E greu să te schimbi, ca adult, știu. E greu să te adaptezi la evoluția copiilor. Nu ținem pasul cu evoluția lor. Este mai comod să spunem că vor fi mai slabi, mai nefericiți sau că vor pierde nu știu ce capacități. Și mult mai greu este să le creezi un context și experiențe de învățare adaptate nivelului lor intelectual. Dacă noi trebuia să tocim cartea, așa trebuie să facă și ei.

Oameni buni, este total greșită abordarea. Noi trebuia să tocim pentru că nu aveam acces la informație. Informația se transmitea, atunci, de la om la om. De la creier la creier. Nu mai este același lucru astăzi. Copiii noștri au la dispoziție toată informația pe care omenirea a putut să o producă de când există.

Am încredere 100% în capacitățile copiilor din noile generații și mă enervează exact neîncrederea și lipsa de viziune a noastră, ca adulți, ca sistem, în a le oferi contextul potrivit de evoluție, în a-i ghida să se dezvolte așa cum cred, simt și vor ei.

Știu că noi, la vârsta lor, nu aveam creierul pe care îl au astăzi copii noștri. Știu că omenirea, în ultimii 20 de ani, a evoluat mai mult decât a făcut-o în ultimii 2000. Știu sigur că ideile tinerilor de astăzi pot da răspunsuri la probleme grave ale generației noastre. Restul este poezie.

Și atunci, de ce să îi oprim?

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Săptămânal, 250 de copii și adolescenți vin din proprie inițiativă la Academie pentru a fi mai buni. Te invităm pe www.SuccessAcademy.ro pentru a găsi detalii despre programele noastre de dezvoltare personală și leadership create special pentru copii și adolescenți. Formăm noi grupe Success Academy.

Te poți înscrie acum la un DEMO gratuit împreună cu copilul tău. Vino să vezi cum lucrăm și cum transformăm ”imposibilul” în posibil. Pentru că facem ce școala nu face. Pentru a fi in contact permanent cu noi și articolele noastre, dă un like paginii Success Academy de pe Facebook