”Să aibă ce nu am avut eu în copilărie…”
Bunele intenții nu ne duc neapărat în Rai. E o vorbă veche care se aplică perfect pe tinerii care primesc totul ”de-a gata”.
Lucrând cu tineri, de-a lungul timpului am putut vedea clar ce anume din comportamentul părinților îi ajută pe copii și ce anume este nociv.
Am alcătuit un top al celor mai mari greșeli pe care le fac părinții atunci când vor să le ofere ”totul” propriilor copii. Scopul său nu este de a critica, ci de a atrage un semnal de alarmă cu privire la potențialele efecte nocive pe care o astfel de practică le poate avea pentru viitorul propriilor copii.
1. ”Îi dau tot ce îmi cere”
Cu toții știm cât de mult ne-am chinuit să ajungem ceea ce suntem astăzi. Sau să construim ceea ce facem astăzi. Că este vorba de un job sau de o afacere, nimeni nu a reușit fără să se izbească de sute, mii de probleme. De multe ori ne gândim că poate, dacă am fi avut mai multe, am fi avut o reușită mai mare. Studiile contrazic acest model de gândire. Sunt oameni care se nasc în medii sărace și ajung să reușească, cum sunt și oameni de succes care pierd totul pe parcursul vieții.
A avea totul nu esteo premisă a succesului. Dimpotrivă. Ce învață un tânăr obișnuit să primească totul? Că nu are limite. Că i se cuvine totul. Pentru că ”totul” este al lui, nu al părinților. Crede că e ușor să ai succes. Că banii vin foarte ușor. Dar, realitatea este cu totul alta. Efectul unei astfel de gândiri este că tânărul nostru se va suprevalua la nivel de competențe și, de cele mai multe ori, va considera că nu trebuie să învețe nimic pentru a avea succes. I se va părea că se află în mijlocul unei mașinării perfecte, care merge de la sine și îi oferă tot ce și-ar putea dori. Nu înțelege ce competențe ale părinților au adus rezultatele pe care el le vede.
2. ”Să nu pățeacă ceva!”
Frica să nu pățească ceva rău îi determină pe unii părinți să oprească dezvoltarea naturală a copiilor. Din prea multă iubire și grijă, copilul nu este lăsat să facă activități simple casnice ce-l pregătesc pentru viitor. ”Tot ce are de făcut este să învețe!” nu este o soluție. Dezvoltare naturală înseamnă să-ți ajuți copilul să devină independent și responsabil.
Nu va invăța niciodată independența și responsabilitatea dacă nu este cointeresat, în acest moment al dezvoltării sale, în viața de familie. Simplele cumpărături, ordinea în casă, spălatul vaselor, aruncarea gunoiului, îngrijirea unui animal de companie etc. îi dezvoltă pe copii și le oferă ocazia să devină independenți. Să ia propriile decizii și să gândeasă ordinea lucrurilor.
3. A nu cere nimic la schimb
Sunt părinți care-și educă tinerii să nu le ceară nimic. ”Nu ne permitem. Nu avem de unde.” Și copiiiînvață să se abțină, ceea ce nu este ok. Un copil trebuie să știe să ceară. La polul opus, sunt copiii care știu și pot să ceară. Și cer. Nu ar fi nicio problemă dacă cerințele lor ar fi balansate de inițierea unui schimb între ceea ce copiii și părinții își cer reciproc.
Din păcate, o greșeală frecventă a părinților este să răspundă cerințelor fără a solicita nimic la schimb. Efectul? Copilul știe că e bine să ceri și învață, în plus, că i se cuvine ceea ce a cerut. În scurt timp imaginea sa asupra părinților este că ei există ca să le ofere totul. Lasați-i pe copii să vă ceară lucruri, dar contrabalansați-le intotdeauna cu cerințele voastre, adaptate la nivelul cerințelor lor. Doar așa vor învăța că viața este un schimb. Și că trebuie să faci și tu ceva pentru a obține ceea ce-ți dorești. Doar așa învață să aibă cerințe asumate. Așa învață responsabilitatea
4. ”E prea mic să-și asume responsabilitatea”
Responsabilitate înseamnă asumare. Înseamnă că vrea și depune tot efortul pentru a duce la final un lucru. Dacă părinții le oferă totul ”de-a gata” și le spun mereu CE și (mai ales) CUM să facă, responsabilitatea nu poate fi a copilului. Responsabilitatea rămâne la părinte. Și copilul îi va replica ”așa mi-ai spus să fac, așa am făcut”. Deci, nu el este responsabil.
Dezvoltarea responsabilității nu înseamnă să-l țin în afara activităților. Înseamnă să-l implic, înseamnă să-l motivez să facă ceea ce-i cer. Înseamnă să-l învăț cum să facă, după care să-l las liber să facă cum vrea el. Dacă va avea un eșec, nu va avea pe cine să mai dea vina. Și va învăța ceva din fiecare eșec. Altfel, nu învață nimic.
5. ”Lasă-l și pe el, a greșit, și ce?. Oamenii greșesc.”
Când îți justifici eșecul, nu te mai simți vinovat. Adică nu mai ai pe ce să te simți responsabil. Oamenii au tendința de a da vina pe altceva/altcineva atunci când nu reușesc. Iar copiii sut adevărați maeștri în a da vina pe ceva/cineva. Capacitatea lor de internalizare este mică pentru că nu este antrenată. Acum, când apar justificări trebuie să știți că sunteți martorii unui eșec al copilului, indiferent de amplitudinea lui.
Replica multor părinți (ca nu cumva să sufere copilul) este ”lasă, nu te necăji, o să facem să fie bine data viitoare”. Sau, ”lasă, nu fi trist, luăm alta”. Aceste replici nu-i fac pe copii să aprecieze ceea ce au. În plus, niciuna nu le dezvoltă responsabilitatea. Dacă vreți copii responsabili, care să aprecieze ceea ce au, opriți-le justificările. Opriți-vă în a le oferi ”pe tavă” justificările de care au nevoie. Ajutați-i să se gândească la ce au greșit și cum vor face data viitoare pentru a avea succes.
6. ”Muncesc pentru a-i face viața mai bună.”
E un cerc vicios aici. Dacă lucrezi peste măsură ca să-i oferi totul, timpul pe care i-l aloci este limitat. Sau, mai bine spus, aproape absent. Asta înseamnă că tânărul vostru va fi crescut de altcineva. Nu cu ideile voastre, de părinți. Nu cu intențiile și așteptările voastre. Nu cu monitorizarea voastră. Și asta nu va însemna o viață mai bună, indiferent de eforturile financiare pe care le faceți pentru a-i oferi o viață mai bună.
Puțin timp alocat înseamnă și o apropiere mai redusă. Sunt copii care-și iubesc bonele mai mult decât pe toată familia la un loc. Ne îmbătăm cu apă rece că dacă le oferim diverse – cadouri, bani, ”totul”, ele vor compensa lipsa timpului petrecut împreună. Prea puțin timp petrecut împreună înseamnă relații mai reci cu propriii copii. Și o dezvoltare emoțională a lor ce lasă de dorit.
7. ”Mie nu mi-a ținut nimeni spatele. E copilul meu și e normal să-i asigur spatele.”
Sprijinul necondiționat nu este real de ajutor. Ca părinte trebuie să știi când e cazul să-ți ajuți copilul. Nici într-un caz când e vorba de un conflict cu cineva sau de diverse greșeli în care sunt implicate alte persoane. Sprijiniți excesiv, în timp, ajung să nu mai respecte nimic și pe nimeni. Nici semenii și nici autoritățile. Pentru că cineva are grijă mereu să ”îi scoată din belele”. Ei se simt privilegiați și îi judecă pe toți din jurul lor prin prisma statutului lor. ”Care prof, mă? Ăla? Dacă-i spun lu` tata, in 2 zille zboară din liceu.”
Puterea și statutul părinților sunt interpretate greșit.
Puterea și statutul părinților sunt interpretate greșit. Sunt nenumărate comportamentele lipsite de respect la adresa profesorilor, polițiștilor, autorităților, dar și a celor considerați de ei sub nivelul lor.
Dacă succesul și rezolvarea problemelor lor nu ar fi condiționată de mediul social, de autorități etc., nu ar fi o problemă această formă de ”sprijin”. Partea cea mai rea este că, ajutați frecvent, ei devin foarte siguri pe sprijinul parental necondiționat. Și, în diferite momente, se simt prea curajoși și își asumă decizii teribiliste care, de cele mai multe ori, lasă urme. Lucrurile nu se opresc aici.
După trecerea evenimentului negativ, acești copii nu reușesc să internalizeze propriile greșeli și comportamente nocive. În schimb, ei învață să-i urască pe oamenii care ”le-au făcut rău”. Învață să se răzbune și li se pare că ei au rezolvat problema. Un efect frecvent este și victimizarea. Vor ști cum să prezinte lucrurile astfel încât să obțină sprijinul parental. Sau ranchiuna. ”Săracul ălă m-a făcut pe mine?!! Stai să vezi ce-i fac eu când i-o veni timpul…”
Și, fără să-și dea seama, aleg să urască. În loc să fie concentrați pe obiectivele lor personale, aleg să-și facă obiective din pedepsirea celor care ”nu-și cunosc locul”. În loc să-și trăiască propriile vieți, ajung să le trăiască pe ale altora. În loc să construiască, își pierd vremea în planuri de distrugere în care își implică părinții și influența pe care aceștia o au.
8. ”Fără număr, fără număr”
Banii mulți, ”fără număr”, primiți zilnic, îi fac pe copii să nu mai aprecieze valoarea banilor. Să nu le poată înțelege valoarea. Viitorul nu are cum să le fie chibzuit dacă valoarea banilor este minimizată. Sunt pline casele de pariuri și sălile de jocuri de tineri care cheltuie banii părinților. Lor, copiilor, li se pare ceva normal. Să-i dai copilului mulți bani pe mână este total distructiv pentru personalitatea lui în formare.
9. ”Prieten cu fiul lui x”
Cei care primesc ”totul de-a gata” se asociază cu cei ”la fel ca ei”. De aceea, frecvent, ei formează comunități închise. Există școli și licee care s-au transformat prin presiunea nevoii lor de asociere. ”Mergem la liceul X pentru că acolo se duc cei…” Inclusiv profesorii și-au modificat cerințele și comportamentul în fața nevoii asociative a tinerilor sau a părinților lor. Astfel, ei învață de mici că sunt puternici prin prisma a ceea ce au, a ceea ce posedă, a influenței pe care o au.
Prin prisma a ceea ce-și permit. Și își permit destule cu sprijinul relațiilor puse la dispoziție de părinți. Nu cunosc cu adevărat modestia și nu-și pun niciodată problema ce s-ar întâmpla dacă ar pierde totul. Ei nu au ocazia să crească și să fie mai buni prin prisma a ceea ce sunt ei. Pentru că sunt interconectați, ei utilizează la maximum capitalul ”prietenilor”. Așa își rezolvă problemele. Nu prin forțe proprii.
Ce nu înțeleg la vârsta aceasta este că, pentru a face lucrurile să meargă, ei chiar au nevoie de cei care nu au de toate. Adică, acei oameni pe care vor trebui să-i conducă în viitor. Dar, evitând contactul cu cei aflați ”sub nivel”, le este greu să creeze relații cu ei. Le este mult mai ușor să se distanțeze de ei. De aceea le va fi greu să se manifeste ca lideri ai lor. În lipsa antrenamentului și a modelelor de leadership, tinerii învață de mici că agresivitatea este instrument de conducere. Fără să aibă perspectiva conducerii reale, se vor manifesta prin forță. Nu au cum să înțeleagă că performanța reală se obține prin leadership. Au credința că oamenii vor lucra pentru ei doar pentru că ei au de toate și sunt cine sunt.
10. ”…mii de euro pe toanele lui.”
Copii care cresc în familii ”cu de toate” reușesc mai greu să se decidă asupra a ceea ce le place sau nu. Foarte multe eșecuri au sursa aici. În căutarea pasiunii, tinerii încearcă, instinctual, orice activitatele vine în minte. Tenis, vioară, canto, tobe, parașutism, ski, fotbal, programare, suedeză etc. Lista poate continua. De cele mai multe ori programul lor este mai încărcat decât al altor copii. Devine haotic și fără un scop clar.
Pentru că au de toate, copiii nu sunt puși în poziția de a alege ceea ce este cel mai important pentru ei. Pentru că au, își permit să încerce orice, fără limite. Și obțin rezultate mediocre. Acest lucru le scade motivația și le crește nivelul de indecizie. Acum, întrebarea mea este cum motivezi pentru succes un tânăr care a primit totul de-a gata? Cum îi crești interesul pentru dezvoltare? Cum reușește el să conștientizeze cât de important este să facă lucrurile chiar el și să se pregătească din greu pentru asta?
Success Academy
În Academie obiectivul nostru este să îi responsabilizăm. Să reușim să îi motivăm pentru performanță și să le deschidem apetitul pentru cunoaștere. Îi pregătim pentru viața reală. Prin ceea ce știm să facem cel mai bine, reușim să-i atragem pe tineri, să le stârnim interesul pentru cunoașterea vieții reale. Îi ”extragem” din bula în care sunt de multe ori crescuți și îi punem să se confrunte cu situații reale de viață. Și așteptăm răspunsuri și reacții care să-i conducă spre succes. Facem echipă cu părinții care înțeleg valoarea pregătirii pentru succes și punem în practică cele mai bune planuri pentru a reuși ceea ce multora li se pare imposibil.
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Te invităm pe www.SuccessAcademy.ro pentru a găsi detalii despre programele noastre de dezvoltare personală și leadership create special pentru copii și adolescenți.
Formăm noi grupe Success Academy. Te poți înscrie acum la un DEMO gratuit împreună cu copilul tău. Vino să vezi cum lucrăm și cum transformăm ”imposibilul” în posibil.
Pentru că facem ce școala nu face. Pentru a fi in contact permanent cu noi și articolele noastre, dă un like paginii Success Academy de pe Facebook
