Cunosc mulți părinți ce în fiecare lună vânează cursuri care te învață cum să fii tu cel mai grozav părinte. Știu toate cărțile de parenting și folosesc citate puternice. Așa că ei știu ce e de spus, ce e de făcut, cum să intervină în relațiile copiilor, cum să se retragă la timp, cum să spună sau să nu spună NU, cum să nu îl folosească pe ,,trebuie”. Cei mai mulți aplică zilnic câte un alt sfat și așteaptă schimbarea (marea schimbare) în bine din copiii lor. Până săptămâna viitoare. Sau până mâine, așa ar fi cel mai bine! Copiii să performeze, să se ridice, să fie liderii, cei ce conduc, cei ce dau tonul, motivații, olimpicii, medaliații.
- Cât ai luat?
- Câte puncte?
- Cât au luat ceilalți?
- Câți de 10 s-au luat?
- Chiar nu te-ai putut concentra să faci și ultimul punct?
Iată doar câteva întrebări care par că trag la răspundere copilul ce comunică rezultatele părinților. Nu regăsim aproape nicio întrebare ce duce către calea empatiei (elementul de bază al inteligenței emoționale). Nici o întrebare fără atât de multă inserție competitivă și comparativă.
Aproape niciodată nicio întrebare ce seamănă cu …
- Cum te-ai simțit când ai primit rezultatul?
- Cum erai când a intrat doamna cu testele corectate în mână?
- Ce i-ai spus colegei când ai văzut că plânge?
- Ai vrea să te ajut cu ceva?
- Lucrurile sunt clare acum?
- Aș vrea să fii foarte mândru de tine pentru acest rezultat.
- Aș vrea să fii foarte încrezătoare: lucrurile vor sta (și) mai bine pe viitor!
Empatia la români
Adevărul este că românii nu sunt un popor empatic. Acest fapt nu îl putem justifica doar pe baza trecutului, când stră stră bunicii noștri aveau ca obiectiv supraviețuirea, nici pe departe dezvoltarea personală. Pur și simplu acesta este felul nostru de a fi. Ne interesăm să vedem ce are cel de lângă noi (la nivel material) și vrem să avem și noi, poate chiar mai mult. Nu ne interesează trăirile celor din jurul nostru. Ne conectăm într-o măsură cât mai mică cu trăirile și sentimentele altora. Suntem într-o competiție ce la un moment dat poate secătui forța vitală și bucuria vieții. De câte ori ne preocupă soarta celor mai puțin norocoși ca noi sau de câte ori încercăm să ne înțelegem prietenii fără a-i judeca automat după rigorile noastre??
În ierarhia celor 63 țări incluse în studiul la nivel global prezentat în Journal of Cross-Cultural Psychology, România ocupă locul 53. Nu evaluăm acest loc ca fiind bun sau mai puțin bun, aceasta este situația dată de valorile culturale. De fapt, în urma studiului a reieșit că 7 din cele 10 cele mai puțin empatice țări sunt cele din Europa de Est, așadar suntem în medie! Aici avem lista cu ierarhia țărilor după nivelul de empatie rezultat în urma studiului.
De când Inteligența Emoțională se află în spatele Inteligenței Cognitive?
Sfatul nostru este acesta: fiii și fiicele noastre merită să învețe să prețuiască în ei înșiși inteligența emoțională, să îi dea acesteia poziția cuvenită după zeci de ani în care a fost țintuită în postura de ,,rudă săracă” a inteligenței cognitive. Creșterea lăuntrică, reușita, urcarea în sine depind de inteligența emoțională a fiecăruia. Să încercăm să ne pese! Mai mult!
Să ne susținem copiii să își recunoască sentimentele și emoțiile și să empatizeze cu ceea ce simt cei din jurul lor. A înălța la un nivel de excelență ceea ce înseamnă inteligență emoțională înseamnă a îmbunătăți în fiii și fiicele noastre, în noi, sănătatea mentală și fizică, memoria, putera de a lua decizii, relaționarea, creativitatea, performanța din activitățile zilnice.
Tinerii în care este lucrată și potențată inteligența emoțională vor comunica clar, adecvat, vor tolera și vor împărți. Se vor concentra pe rezolvarea situațiilor înțelegând la rândul lor ce simt cei pe care îi întâlnesc. Aceștia sunt cei ce dețin controlul comportamentelor inadecvate pe care le remarcă pe drum sau care sunt îndreptate spre ei. Știu când e cazul să ceară ajutor pentru o situație socială aparte. Știu când sunt năpădiți și unde e bine să vorbească despre ceea ce îi frământă și știu cum să vorbească cu ei înșiși pentru a trece peste situații conflictuale pe care le întâlnesc.
Copiii lăudați vor lăuda
Din ce în ce mai des aflăm că familiile cred că ceea ce ține de apanajul inteligenței emoționale se învață ,,în viață”, ,,în grup”, ,,în liceu/în clasă”, ceva abstract ce ține de domeniul psihologiei copilului sau adolescentului.
În familie este bine să ne asigurăm că ceea ce ține de inteligența emoțională este cunoscut și interiorizat. Copiii lăudați vor lăuda. Copiii cărora li se remarcă punctele tari vor remarca valoarea în cei din jur și o vor și verbaliza. Gestul nostru de a mulțumi când am fost lăsați să trecem, în trafic, va fi repetat, imitat cu bunăvoință. Când noi vom pronunța cuvinte bune despre persoanele de la care ne-am luat rămas bun vom vedea cum copiii noștri își vorbesc prietenii de bine și îi caracterizează prin ceea ce sunt și au valoros.
- Tu prețuiești emoțiile și puterea lăuntrică din fiul tău?
- Vrei ca fiica ta să conștientizeze binele din ea și să își clădească devenirea pe tot ce are ea mai valoros?
Noi te susținem! Nu. Lucrurile nu vor străluci chiar mâine. Și nici săptămâna viitoare. Însă vor străluci la timpul cuvenit, din plin, cu siguranță!
++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++
Te invităm pe www.SuccessAcademy.ro pentru a găsi detalii despre programele noastre de dezvoltare personală și leadership create special pentru copii și adolescenți.
Formăm noi grupe Success Academy. Te poți înscrie acum la un DEMO gratuit împreună cu copilul tău. Vino să vezi cum lucrăm și cum transformăm ”imposibilul” în posibil.
Pentru că facem ce școala nu face. Pentru a fi in contact permanent cu noi și articolele noastre, dă un like paginii Success Academy de pe Facebook
Comentarii recente