CURSURI: Sâmbătă - Duminică

Marți - Vineri 9.00 - 18.00

Contact: 0744-759-070

 

Cum este să investești 30 de zile de training pe an în propria persoană?

adolescenta

Cum este să investești 30 de zile de training pe an în propria persoană? Simplu. Complicat. Cu rezultate.

Sub 5% este rata de acces a românilor la cursuri, training-uri, progrme de dezvoltare. Si mult din acest procent este susținut de companii prin programele lor interne de training. De ce se întâmplă asta? Păi, noi suntem buni la toate. Ne pricepem la fotbal. Se vede în rezultatele fotbaliștilor noștri, a echipelor românești. Ne pricepem la viruși. Se vede în rata de vaccinare. Ne pricepem la cum se face școală. Se vede în rata de analfabetism funcțional. Mai am vreo câteva mii de exemple. Noi ne pricepem la toate.

Am început Success Academy acum mai bine de 6 ani. Pentru cine nu știe (?!!) ce înseamnă Success Academy, să citească până la capăt articolul sau să se uite pe site. În toți anii aceștia sute și sute de tineri s-au maturizat și au devenit mai buni cu fiecare săptămână de program pe care o parcurgeam.

Supersonice

În tot acest context vreau să vă povestesc o istorioară. Avem o grupă cu care lucrăm de 4 ani, acum am început al 5-lea an. Ei au mers împreună 2 ani în programul de juniori, 2 ani în cel de adolescenți și acum au început anul 3 de adolescenți. La fiecare final de an avem un examen al cărui rol este să îi încurajăm pe tineri să parcurgă încă o dată ceea ce am lucrat pe parcursul anului. La examen am fost doi traineri și am încercat din răsputeri să îi încurcăm, să le vedem limitele. Vorbim de o probă practică. Nu am reușit. Nu că nu am reușit, dar păream doi ”fraieri” care se iau la trântă cu experții. Momentul ăla când te simți depășit de propriii cursanți.

Și nu că nu am reușit cu unul sau doi dintre ei. Nu am reușit nimic cu niciunul. Nu ni s-a mai întâmplat niciodată. Niciodată. Nici măcar în training-urile cu adulții din companii despre care ai putea spune că sunt mult mai pregătiți. La final am fost extrem de mândru. Și le-am spus. Mi-am dat seama că, în 5 ani de când lucrăm împreună, am reușit să creăm niște ”monștri”. Încrezători, cu cuvintele la ei, cu o argumentație de fier, cu un autocontrol fantastic. Sunt tineri ”perfecți” care nu au voie să eșueze în viață. Sunt cei în fața cărora mă închin. Sunt tineri pe care i-aș pune, dacă aș putea, față în față cu orice echipă de manageri de top sau de vânzători/negociatori ”bătrâni”. De la egal la egal.

Am rămas în memoria afectivă cu râsul lor și cu naturalețea cu care au trecut peste orice. Parcă eram într-o lume ireală. Un vis plin de voioșia lor și gândurile-tunel care-mi veneau în același timp. Ne dăm seama, oare, ca părinți, de ceea ce am putea obține de la copiii noștri dacă îi sprijinim pe acest drum? Retoric.

Spre final, Ioana (nu sunt nume reale), dezinvoltă, cu o privire senină ne întreabă: ”A fost bine?”. Nevoia de confirmare?!! Nu. Nevoia de a fi recunoscuți public. ”Da, Ioana. A fost bine. A fost excelent.”. Și am rămas mut și trist. Trist că s-au dus niște ani pe care, parcă, i-aș fi vrut opriți în acel moment. Îmi doream să nu se mai termine. Niciodată, în 22 de ani de când fac training, nu am simțit asta. O satisfacție tristă.

Apoi, în zilele următoare, am stat mult pe gânduri. M-a cuprins un fel de teamă. M-am gândit la moralitatea acțiunilor noastre. La potențialul lor și dacă e ok ceea ce am făcut cu ei. La efectele posibile. La părinții care nu sunt pregătiți să facă față propriilor copii de 15-16 ani.

Inițiativă

Mihai este unul dintre absolvenții noștri. E în Olanda. La un Business School. ”Salut, hai să ne mai vedem și noi. Când poți?” ”Hai, zic. Treci pe la mine să vorbim.” Și ne vedem. Îmi povestește ”gloria” lui. E nerăbdător. Studenți internaționali, mulți, la facultate. Primesc un proiect amplu, se formează echipe, câțiva colegi preiau conducerea. După o săptămână sunt la distanță mare de ceea ce trebuiau să obțină. Leader-ii lor eșuaseră. Nu știau ce să mai facă.

Când ne-am cunoscut, Mihai ara doar o prezență într-o sală de training. Singur, temător, în alertă să nu i se întâmple ceva. În timp a reușit să iasă din ”carapacea” care răspundea bine sistemului de educație în care înota. A reușit să-și asume lucruri și a început să-i facă plăcere. Acum, în Olanda, era pentru prima dată pus într-o situație importantă de viața, când putea dovedi ceva. Ce a făcut? A preluat conducerea. Și-a mobilizat public colegii. A făcut un plan de criză. A împărțit roluri. Task-uri. Și-a format o echipă nouă de conducere. La fel ca în training-urile noastre din Academie. Au finalizat proiectul ”cum laudae”. A fost felicitat de toți profesorii coordonatori și de colegi. I-au spus că este ”o forță”. Și venise să povestească cu noi succesul lui. Venise să ne mulțumească. Nu reacționez prea bine la mulțumiri. Nu nouă ni se cuvin laudele. Nu ar fi reușit nimic dacă nu ar fi vrut, dacă nu ar fi pus în practică. Noi suntem doar un laborator care creează contextul situațiilor de viață.

Vorbesc pentru că vreau și pot!

Pe Marina o împingea mama ei pe ușa Success Academy. La propriu. E drept, tinerii, fiind aduși în mare parte de către părinți, nu ajung la noi prea voioși. Abia când înțeleg despre ce este vorba ajung să își dorească ei să vină. Marina nu-și dorea să fie la noi. Mama ei o scotea puternic din starea de confort. Până la urmă a intrat, s-a așezat într-un colț al sălii. Într-un an de zile a ajuns să simtă plăcere în a vorbi în public. Nu rata niciun moment pentru a ”povesti”.

Lacrimi din carieră

Duminica trecută m-am văzut cu un grup de tineri. Sunt a 12-a și nu au direcție. Nu știu exact ce vor să facă și nici la ce facultate să meargă. I-am chemat să vorbim. La un moment dat Alexia, cu vocea ei foarte sensibilă, mă întreabă. ”De ce faci asta?” ”De ce fac ce?”, întreb. ”De ce faci Success Academy și de ce te vezi cu noi?”. Ufff. Grea întrebare și profundă. Încerc să evit și îi răspund râzând: ”Păi, când n-o să mai fiu, să știu că sunt 1-2-3 dintre voi care să spuneți că am pus, măcar o secundă, umărul la succesul vostru.”. Îi pică fața. Mirare. Se bâlbâie. Ia un ton grav. ”Dar, Ovidiu!, tu ești pentru mine omul care m-a ajutat cel mai mult, care mi-a dat sens când nu aveam. Îți spun că mă gândesc cel puțin o dată pe zi la tine și își promit că mă voi gândi toată viața mea și o să…”. Simt cum încep să mă agit grav. Gluma mea devenise o chestie serioasă și tenebroasă. Ridic vocea. ”Hei, Alexia, stop it! Încă nu am murit.” ”Tu nu poți muri.” Simțeam că îmi dau lacrimile. ”Mi-aș dori să fiu lângă cât mai mulți dintre voi.” Îmi spun în gând.

Cum este să investești 30 de zile de training pe an în propria persoană?

Toți tinerii de care vă povestesc au investit zeci de ore în dezvoltarea lor personală. Pentru că au vrut. Este un proces cumulativ. Picătura chinezească care, la un moment dat, formează fluviul. Avem părinți care ne întreabă de câte sesiuni este nevoie pentru… și urmează ceva ce și-ar dori pentru copilul lor. E o abordare mecanicistă, greu de aplicat în afara agregatelor inginerești. Le răspund că nu știu. Nu sunt foarte încântați de răspuns. Nu cred în programele care propun ”7 pași ca să scoți liderul din tine!”. Nu cred în 5 ședințe în care te vei dezvolta până la cer. Nu cred în cele două ore de workshop în care ți se schimbă viziunea asupra vieții. Nu există așa ceva. Dezvoltarea personală este un proces cumulativ și obținem rezultate extraordinare dacă îl facem cum trebuie. Suntem diferiți, acumulăm diferit, decidem diferit.

Acum, în condițiile în care peste 95% dintre oameni nu participă într-un an la niciun training, curs sau program de dezvoltare, acești tineri care alocă peste 30 de zile de training pe an devin ”supersonice”. 30 de zile pe an este mai mult decât face orice companie cu propriii angajați. 30 de zile înseamnă să acumuleze abilități care să îi urmeze toată viața. Și dacă efortul acesta de a învăța abilități practice de viață și profesionale este susținut niște ani, dezvoltarea lor și rezultatele nu au cum nu se vadă.

Merită? Da. Părinții ne spun că da.

++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Success Academy este cel mai puternic și coerent program multianual de dezvoltare personală, leadership și antreprenoriat pentru copii și adolescenți (11-18 ani) din România. Creată pe modelul academiilor de corporație, Success Academy este o școală în paralel cu școala clasică, 100% pragmatică, al cărei scop este formarea abilităților de viață și profesionale. Anual, peste 500 de copii învață să fie mai buni.

Te invităm la o Sesiune DEMO pentru a descoperi modul de lucru și rezultatele Success Academy.

www.SuccessAcademy.ro / ”Facem ce școala nu face.

 

American Alternative School / AmSchool – gimnaziu (clasele 6-8) și liceu (clasele 9-12) – este alternativa la sistemul clasic de educație, singura școală ”flipped education” din București. AmSchool aduce în România cel mai modern model de educație din lume fundamentat pe o curricula pragmatică americană.

Te invităm la una dintre Prezentările AmSchool – KEO pentru a descoperi o școală de concepție nouă.

www.AmSchool.ro / ”O școală normală la cap.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.